destinatii

Positano

November 26, 2014

La doar o ora distanta de Napoli (si 3 ore cu avionul fata de Bucuresti) se afla acest orasel imposibil in mintea unora dintre noi. Imaginea aproape ireala pe care ti-o ofera Positano si pe care o intalnesti in toate vederile si ghidurile turistice uimeste prin optimismul arhitecturii care sfideaza legea gravitatiei. Case albe sau pastelate curg in cascada pe dealurile acestui mic golfulet pana in marea Tireniana.

Inainte de a fi trendy, Positano a fost un satuc pescaresc in plina glorie in secolele 12 si 13, insa, dupa secole de declin, peste trei sferturi din populatia sa a emigrat in SUA la mijlocul anilor 1800. Aprecierea si-a recapatat-o multumita unui articol (de altfel si ghidul meu pentru acest orasel) aparut in Harper’s Bazaar in 1953, scris de John Steinbeck (scriitor american), cand Positano era mai mult cunoscut italienilor, iar turistii erau foarte putini. Cativa ani mai tarziu jet set-ul si-a facut aparitia aici, printre care Picasso, Stravinsky, Liz Taylor, Sir Laurence Olivier, Anthony Quinn, Liza Minelli, Franco Zeffirelli, iar oraselul a devenit celebru.

 IN SITU


 

Drumul de-a lungul coastei Amalfitane este spectaculos in privelisti si anevoios din punct de vedere al accesibilitatii. Serpentinele sunt foarte stramte, vizibilitatea este redusa iar intalnirile cu bus-urile turistice reprezinta o provocare. Odata ce ai ajuns in Positano, drumul serpuieste printre casele lipite una de alta si hotelurile de 5 stele, iar doua benzi se transforma intr-una. Locurile de parcare pe strada sunt putine, iar cele care exista sunt parca sapate in stanca. Mai exista si varianta parcarilor private pentru 3-4 euro pe ora.

Positano – the only place in the world conceived on a vertical rather than a horizontal axis.

Vazute de jos, de la nivelul plajei, casele par a fi construite una peste alta. Pictorul Paul Klee spune ca Positano ar fi construit mai degraba pe verticala decat pe orizontala. Singura cale de acces din orasel, nici macar nu coboara pana la plaja ci doar pana in centru. Positano poate fi considerat paradisul pe pamant, insa cu siguranta este un paradis cu scari abrupte, pe care oamenii lenesi sau cu o conditie fizica limitata le gasesc neconfortabile in vacanta.

Plaja – Spiaggia Grande, cu pietricele si nu nisip, este foarte mica si intesata cu umbrelute de o singura forma si culoare. Fiind octombrie si aproape sfarsit de high season, plaja nu era deloc aglomerata, iar pentru 10 euro aveai rezervat propriul chaiselong, umbreluta, acces la dus si cabina de schimbat. O alta plaja, mai retrasa este Fornillo, la care se ajunge pe jos din Spiaggia Grande.

In Positano, odata ce ai bifat biserica bizantina Santa Maria Assunta, al carei dom este realizat maiestuos din placi colorate de majolica colorata, nu prea mai ai ce sa vizitezi ca si obiective turistice. Orasul in sine, plimbarile fara noima, fara rost, pe stradutele inguste, impaienjanite de boutique-uri si restaurante chic, in care si-au facut veacul Picasso, Liz Taylor, Mick Jagger si altii, reprezinta obiectivul turistic principal.

Magazinele – boutique sunt foarte chic si totodata foarte turistice. Antica Sartoria Di Positano este un lant de magazine local, de unde iti poti cumpara, in drum spre plaja, un sarong (un fel de camasa de plaja) in culori vii si tematica marina, pentru nici 10 euro. Daca pretentiile sunt mai mari poti arunca o privire la Emporio Sirenuse, unde materiale sunt mult mai fine si preturile mult mai mari.

La fel de dese sunt si magazinele cu ceramica – un spectacol de culoare si in care efectiv te pierzi printre obiectele expuse. Artizanii locali creaza modele unice de vesela, nu tocmai ieftine, dar care cu siguranta aduc o particica din Positano in casele turistilor. De altfel, fiecare restaurant din Positano are mesele si vesela din ceramica pictata, personalizate cu numele localului.

Multi dintre cei care viziteaza Positano nu ajung si in Montepertuso (tradus gaura in munte), un satuc situat in varful dealului, la capatul drumului care urca din centru. Legenda locului spune ca aici a avut loc infruntarea dintre Diavol si Fecioara Maria, iar gaura din stanca este facuta cu degetul aratator de aceasta din urma. Din Montepertuso pana in centru poti ajunge fie cu masina in 10 minute, fie cu bus-ul turistic (1.80 euro calatoria), fie coborand cele 1500 de trepte.

Fara intentie am ajuns in acest satuc, care vegheaza asupra Positano-ului, avand rezervare la B&B-ul la Colle dell’ara. Locul este absolut spectaculos. Ca sa ajungi la cazare mergi printr-o padurice, pe o poteca cam ingusta, suficient cat sa-ti dai sufletul. Bagajele sunt transportate cu “liftul”, un fel de scripete electric. Terasa din camera a fost locul meu preferat in cele doua zile petrecute in Positano. Cele nspee mii de poze facute nu au putut surprinde nici 10% din scenariul de vis oferit de Positano atat la apus cat si la rasarit. B&B-ul are inclus in tarif si un mic dejun bogat cu dulciuri facute in casa, fructe si legume din gradina proprie si un delicos cappuccino.

DE GUSTIBUS


Cele mai multe restaurante in Positano sunt insirate de-a lungul drumului care serpuieste prin orasel. Bucataria propriu-zisa este de-o parte a drumului, iar mesele sunt aliniate pe celalalta parte, pe trotuar, cu vedere spre mare. Turistii nu par prea deranjati de masinile care trec foarte aproape de mesele lor. Fiind tarziu si infometati, primul iesit in cale a fost restaurantul Da Bruno. Spaghetele facute in casa, cu scoici, specificul locului, au fost delicioase la fel si scaloppine al limone. Regret insa ca nu am incercat si spaghetele cu dovlecei, o alta specialitate positaneza.

Restaurantele de pe mini-faleza, cele mai multe, sunt aici inca din anii ’50, iar pe langa preparate din peste acestea au si cea mai buna pizza, facuta in cele mai vechi cuptoare pe carbuni. Este cazul si restaurantului Le tre sorelle, iar lipit de el este Chez Black – mult mai fancy si preferatul vedetelor care acosteaza in portul Positano. In general pretul unui pranz/cina pentru o singura persoana, fara alcool, oscileaza intre 20 si 25 de euro.

Ca sa-ti satisfaci pofta de dulce, poti incerca o clasica inghetata sau un sorbetto al limone, servit intr-o lamaie intreaga congelata, la braseria hotelului Covo dei Saraceni. Pe cat este de spectaculos pe atat este de racoritor.

In Montepertuso, este unul dintre cele mai renumite restaurante din Positano, La Tagliata. Restaurantul este unul mic, de familie, cu gospodarie proprie si cu un meniu cu pret fix de 35 de euro, pentru aperitiv, primul fel (paste facute in casa), al doilea fel (carne la gratar) si desert. Aici vinul este din partea casei, la fel si paharul de limoncello oferit la sfarsit.

CE NU STII


  • Legenda spune, ca cele trei insulite, vizibile de la mal, Li Galli sau Le Sirenuse, au fost gazda pentru sirene.
  • Aflati intr-o vacanta in Positano, Mick Jagger si Keith Richards (The Rolling Stones) au scris aici, versurile pentru Midnight Rambler (albumul Let It Bleed 1969).
  • inainte de a pleca in vacanta, ar fi bine sa te uiti la The Talented Mr. Ripley, filmat in mare parte in Positano si pe insula Ischia.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply